Ardealul este patria înjurăturilor „domoale” ca ritm, dar devastatoare ca inventivitate. Atunci când un cioban de la munte își pierde răbdarea—fie că i-a intrat lupul în strungă, fie că i s-au împrăștiat miorile prin jnepeniș—limbajul devine o formă de artă abstractă, plină de elemente religioase, anatomice și rurale.
Gura, sufletul, crucea și... neamul sunt „țintele” preferate. Injuraturi din Ardeal spuse de un cioban! Necenzurat!
Spre deosebire de înjurătura din sud (care e rapidă și agresivă), ciobanul din Ardeal te înjură de parcă ar spune o poveste. Folosește mult , „no” și „măi” , iar verbele sunt lungite, să aibă timp „victima” să proceseze ocara. 2. Elemente recurente neamul sunt „țintele” preferate
Coada măturii, dâra carului sau opinca devin arme lingvistice. 3. Exemple „clasice” (Necenzurate, cu grai ardelenesc) Exemple „clasice” (Necenzurate
Vrei să mai aprofundăm și alte din zona stânelor sau te interesează vreo poveste specifică despre viața ciobanilor din Apuseni?