Lumea s-a panicat. Muzica s-a oprit. Salvarea a venit, l-au urcat pe targă, l-au conectat la aparate – nimic. Linia era mai dreaptă decât drumul spre Buftea. Medicul, un tânăr rezident care nu-l cunoștea pe Ștefan, a oftat: „E gata. Ora 02:15.”
Ștefan a intrat în sufragerie, s-a așezat la capul mesei și a zis simplu:— Mi-am revenit din moarte, mă! Ce-i cu fețele astea? Mi-e o foame de lup, că pe lumea cealaltă nu se servește nimic, e doar recepție. Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
L-au dus la morgă, că așa-i protocolul. Liniște, răcoare, exact ce-i trebuie unui om care a petrecut 60 de ani în zgomot. Dar Ștefan nu era un mort obișnuit. Pe la 4 dimineața, când efectul vinului s-a mai dus și frigul de pe masă a început să-i intre la șale, Ștefan a tras un aer adânc în piept și a strănutat atât de tare, încât a căzut de pe masă. Lumea s-a panicat
A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul. Linia era mai dreaptă decât drumul spre Buftea